vineri, 14 iunie 2013

aşa se umple golul

rămânea doar zâmbetul băiatului de plumb
ghetele murdare cu vârful despicat şi
o durere ascuţită în coaste
nu părea zi dar nici nu era
clipa marilor înfrângeri
cu mâinile adânc înfipte
în umărul dislocat
mângâierile păreau acum
tardive şi neadevărate
câţiva oameni se îngrămădeau
pe străzi cu sens unic
mâinile lor se înfundau
în buzunarele descusute
nici nu ai fi zis că acolo
departe de ochii vigilenţi ai
unui om cu patru labe 
se mai citeau câteva rânduri
în podurile suspendate

acompaniat de chiţcăitul strident
al şobolanilor flămânzi
poetul îşi îndeasă în zid
hârtiile îngălbenite
aşa se umple golul
gândea el
numai aşa
se poate umple...

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...