vineri, 21 iunie 2013

+++bătrânul



parcă nu se mai simţea
singur
parcă dealul în care
îşi rezema bordeiul
îi întinsese
pe dedesubt o mână
acuprinzându-l
strângându-l uşor
... prieteneşte chiar
de sub pământ
îi închidea şi deschidea lumini
,,ce, doamne, o fi...cu mine de la
o vreme
altcineva
îmi încălzeşte
odaia dinspre soare şi
mormântul?,,
timpul lui se dilate
în miile de semen
plutea şi îşi rotea
degetele stafidite în jurul trupului
gândea
,,aşa se face timpul...
aşa...,,
Vezi mai mult

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...