sâmbătă, 22 iunie 2013

orasul meu



nu mai respiră
de când ai plecat e
asemenea unul bărbat
mult prea străin
cu gâtul înfundat şi
eu curg de-a lungul
pereţilor umezi
ies
prin bătăturile nopţii
cu mâinile adânc
împlântate
în măduva castanilor tineri
.............................................e
semnul meu că sunt încă
aici că ai putea fi
veşnicia
spre care prea mult
m-am aplecat

Niciun comentariu:

peregrinii de mătase

au început să cadă brusc îngeri răsculați peste cerul meu  tulburat  ca o ninsoare abstractă nourii luau forma inimii tale crescute din a...