sâmbătă, 22 iunie 2013

orasul meu



nu mai respiră
de când am plecat
e asemenea unul bărbat
mult prea străin
cu gâtul înfundat şi
eu curg de-a lungul
pereților umezi
ies prin bătăturile nopții
cu mâinile adânc împlântate
în măduva castanilor tineri
e semn că sunt încă aici
că ai putea fi tu veșnicia
spre care prea mult
m-am aplecat

Niciun comentariu:

miracol

copiii cerului vor moșteni pământul murdari cu mâinile înmănușate în stele vor paște oile păstorului cosind prin umbrele înserării se vo...