marți, 4 iunie 2013

... e timpul

doi câte doi
astfel prin pustiu
târâm crăpăturile tălpilor noastre
suntem mai liberi
suntem mai singuri
suntem mai goi
pe dinăuntru
speranţe sparte
în colţi de timp
hai repede
e timpul îmi zici e
timpul cămăşilor înflorate
cântec de leagăn numai
de tine ştiut într-o îndelungă
şi nemeritată aşteptare
ah aşteptare hai repede
repede te-ndeasă chiar timpul
pânze de păianjen coborând

dar tu desenezi liniştit
aceiaşi balauri din copilărie
cu degetele rătăcite
 în altă ţărână
doi câte doi
agăţăm peste ramuri pustiul
tărâm al tălpilor  suferinde
pe când ne înghite în răstimpuri câte
un future-faur cu ochi de maghiran
cu gheare cusute înadins pregătite
să taie feliile de soare pe
sub pământ

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...