marți, 18 iunie 2013

ceva despre nicu


lumina se lasă zgomotos printre ferestre nicu
desenează inimi negre mâinile lui
tresaltă neascultătoate
între două braţe mute puternice nicu
trasează pe deasupra capetelor ceruri înfigând
cruci la fel de înalte şi întunecate ca inimile
plimbăreţe pe foaia imaculată
,,AMIN!,, scrie el încordat
cu fruntea uşor încreţită
şi...
,,facă-se voia,
doamne,
facă-se precum voia TA...,,
cercul i se închide
împrejurul gurii se strânge
.......................................mâinile copilului
se subţiau
se subţiau cioturi albastre învineţite
îi răsăreau de după umeri paşii
nu-l mai ascultau
e un fel de ...e un fel...şi
simte sângele cum îi trece
în sângele altcuiva şi
trupul Lui ia diferite forme
lumina
numai ea
divină şi necruţătoare
ca o iederă amară se căţăra
lăsând obrazul copilului
să plesnească sub pocnituri usturătoare

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...