duminică, 9 iunie 2013

de)Dublare

doar privirile mă mai despărţeau de Ea
aş fi putut să o strig dacă nu aş fi fost prea egoistă
aş fi reuşit chiar să o scot la mal plină
de mâl şi nuferi fantomatici
poate mi-ar fi fost greu dar
i-aş fi putut spune stai lângă mine stai
pe aici pe undeva o să îţi aduc
bucăţi aspre din cer dar vino
vino mai aproape până atunci
te las
să te hrăneşti deşi uneori
îmi dau seama că am gust
prea greu de ape şi
chiar dacă mă ascufund
nu am nevoi  niciodată
niciodată nu am nevoie de aer
îl păstrez ca pe un moft
în buzunar ca pe o inimă
din fier ce mi se zbate

nu pot să le explic acum
deşi ei mă privesc de după gard
nu pot să mai astup azi golul
din care nasc izvoare
cu gurile crapate
ca nişte copii scheletici ai foametei

şi ea stătea lipită de spinarea mea
cu gleznele zvâcninde
gata-gata de fugă cu pletele ei întunecate
de noapte abrutizată
cu ochi lucitori de sticlete
îşi ţinea respiraţia cu
degetele încleştate
ca eu să nu o simt
dar o simţea firidă
o simţeam ca pe un pumnal
adânc înfipt în coaste
ca pe un şarpe încolăcit
care mi se adăpa cu nesaţ
din braţele-mi sfârtecate

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...