copiii de metal atârnă ca o herghelie albastră
îmi vâră degetele-n coastă şi eu alerg desculț
aiurind peste nisipurile înfierbântate
mă înnebunesc
iepele mărilor cu nechezatul lor de fum
îmi adun arsurile în pleoape
gândindu-mă la tine
se face iarăși vară o
vară tulburată cu trupuri asudate
în așteptări sinistre
inima bate ca un orologiu cu ochi
de lemn
în care au intrat demoni mici încercând
să îmi stingă buzele rupte din care se revarsă
o iarnă
cu urlete ademenitoare o
iarnă cu zăpezi aprinse
hai ploaie ucigașă trăiește-mi pasul și
hai ploaie ucigașă trăiește-mi pasul și
atinge-mi ochii
pe care i-ai sădit
aici şi dincolo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu