vineri, 29 iulie 2016

un fel de du-te-vino



cu o durere ramificată în adânc
strănut o moarte trandafirie
zdrobită în mâna cutremurată care
îmi scutură-n fereastră diminețile purtate
lumina pustie se oglindește în ceaiul meu cald
și amorțirea din oase înseamnă pe ochi încetinirea
vor veni iar copiii să ne sape
în trupuri iertarea
cu flori de pucioasă desprinse dintr-un alt anotimp ne vor
îmbătrâni șederea îngropându-ne sângele-n vene
suflete cu mai multe cărări or să
ne aresteze în minți întunecate
lovitura puternică în coastele
câinelui ne va face să urlăm
de durere ca lupii scheletici
fără de colți e un fel de du-te vino
din care nu a mai ieșit Nimeni

Niciun comentariu:

dincolo de umbră

desfac lanțul de după gâtul nopții mă aplec asupra aceluiași ecran-gigant luându-mă de mână cu toate umbrele mele da...