marți, 12 iulie 2016

La sânul meu de piatră



Întreb pe cel din vis:
Dacă durerea mea din piept
Nu e durere și cea adevărată
Mă cheamă în tăcere?

Și dacă moartea care mă îmbie,
Nu-i un îndemn adevărat,
Ci-i doar un Trup ce-și caută ființa vie,
Iar sufletul o simplă jucărie-
Pe care adevărata moarte
L-a chemat.

Și... plânsul meu,
O fi el plâns adevărat?
Sau stelele l-au înghețat,
În noaptea-n care s-au sfârșit
De-atât dansat? .................................

La sânul meu de piatră
Se zbate-o pasăre sihastră,
Ce vrea să-mi soarbă sângele-otrăvit.
Îmi strânge penele sub dânsa,
Și își ascute-n ele ciocul oțelit...

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...