,,vibrez cu venele deschise
pe lângă ochiul sorții îmi fac Loc,,
mă întorc
în apa din care
m-am desprins
ca o puzderie de umbre
visul nu îmi mai este vis
paloarea luminii a devenit
o parte din mine care
umple golurile vechi
TU-Veşnicie a marilor întinderi şi
a trupurilor destrămate
atât de înaltă
îmi creşti ca o inimă
de mamă sau ca o mână
tremurată printre ierburi
asCuţite şi aMare
2 comentarii:
Citesc mereu cu incantare poeziile tale . Foarte frumos scrii!
Succes in continuare ! :)
mult succes si tie, Adina! am vizitat si eu blogul tau. te urmaresc si citesc. felicitari si tie pentru tot ceea e faci!
Trimiteți un comentariu