,,să se facă lumină,,
înapoia uşilor de plumb
când pleoapele se sting
ca nişte torţe
oamenii ascund
în piepturile de foc
aceleaşi poveşti
cu ,,a fost odată,,
biciul vorbelor
încă plesneşte
şi te întrebi
dacă mai ai puterea
să o iei de la celălalt
capăt porneşti
prin labirintul umbrelor
subţiindu-te zilnic
până dincolo
de durere
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
1.ca o cassandră despletită îmi torc cel din urmă caier aşezată la umbra crucilor lipind poeme îndulcite pe faţa umbrelor de br...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu