sâmbătă, 11 iulie 2015

festina lente

când se împletesc
umbrele nopţii
în adâncul pământului
îmi sprijin coatele
de zidul ascuțit al luminii
nu mi se permite să intru și
îmbătrânesc
într-o liniște cristalină
limpede și rece neștiută
neîntrebată cu
urechile deschise

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...