marți, 14 iulie 2015

desPrinderea de mamă


duşmancele mele
flori fără de chipuri
florile mele aburind lumina
ca nişte firide plesnite
peste buzele atârnate
încă nu m-au născut încă
nu m-ai trezit doamne
în trupuri de oase cineva
mult
aplecat peste marginea sinistră
a coastelor mele închipuite
îmi cântă
cântec suav/ îngânare de noapte
îmi spune mama că au tăiat
iară şi iară viţelul cel gras
şi mama şterge de marginile cerului
mâinile ei însângerate
îmi leagănă venirea în
florile mele scormonindu-şi
de prin pământ toate rănile

creştere zadarnică a spuselor mele
astupându-mi culorile-chipuri de nuferi-
cu frunzele pătate cum le-aş mai putea auzi
cum le-aş mai putea simţi
frăgezimea sufletelor zbuciumate

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...