deşi ne trece timpul, încă,
suntem perfecţi:
tu te asemeni tot
mai mult cu toţi.
suntem ca două cutiuţe aurite
pe care o mână
prea stângace a
scrijelit cu unghia un nume.
suntem perfect legați
ca nişte semne mute de-întrebare.
..................................................................
suntem perfecţi:
tu te asemeni tot
mai mult cu toţi.
suntem ca două cutiuţe aurite
pe care o mână
prea stângace a
scrijelit cu unghia un nume.
suntem perfect legați
ca nişte semne mute de-întrebare.
..................................................................
scrâșnesc metalic şi scuip a moarte dar
mă târăsc până la umbră.
................................................................
în timpul acesta,
natalia, fata cu ochii de cristal,
pe care o cunoşteam
din anii de liceu,
ieşea din fiecare nor
cu alte universuri ţesute
sub mantia-i de ceață.
mă târăsc până la umbră.
................................................................
în timpul acesta,
natalia, fata cu ochii de cristal,
pe care o cunoşteam
din anii de liceu,
ieşea din fiecare nor
cu alte universuri ţesute
sub mantia-i de ceață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu