în mine-a adormit un stol de fluturi
în mine se zideau biserici
se-întrezărea un strigăt
/Aleluia/
dar poate numai astăzi
sunt femeia bătrână
cu degetele uscate și trupul chircit
la rădăcina copacului gol
îmi dezleg toate sforile
așa cum un copil dezleagă lanțul
din jurul gâtului unui câine
condamnându-l la moarte
și poate numai azi bărbatul acela
care trage după el norii o
să mă întinerească
spunându-mi mamă
spunându-mi iubito
spunându-mi noapte
a tăcerilor apoase
și soarele meu o să iasă dintre ierburi
ce zile bune
ce zile
ce anotimp fără de timp
adie vântul
sunt trup
sunt pasăre
sunt vultur
sunt liliac bătrân orbit zdrobit
mă leagă zilele de codri
ce mai contează
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu