joi, 9 iulie 2015

pe drumul uitării

îmi ceri tributul
în straturi de dimineață
şi îţi las rochia
ca pe o carapace
mă îmbrac în umbre sidefii
cu degetul aprins
încrustez un biletul
pe drumul uitării:
„plecată-n râul broaștelor din egipt”
lumina mi se cuibărește
alene ca o pisică în
palme și trag spre mine
bucata de coastă
ascunsă între litere

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...