joi, 9 iulie 2015

pe drumul uitării

îmi ceri tributul
în straturi de dimineață
şi îţi las rochia
ca pe o carapace
mă îmbrac în umbre sidefii
cu degetul aprins
încrustez un biletul
pe drumul uitării:
„plecată-n râul broaștelor din egipt”
lumina mi se cuibărește
alene ca o pisică în
palme și trag spre mine
bucata de coastă
ascunsă între litere

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...