miercuri, 8 iulie 2015

vorbeşte-mi despre

oameni ca despre nişte ape
tulburi care-au mai trecut
prin mine
într-o armonie
aproape perfectă
malul se leagă de mal
unda se topeşte
în unde
...............tresar şi respir uşoor
cu genunchii aplecaţi
până ce limba începe
să mă încâlcească
viaţa să mă limpezească
păsări uitate încearcă
zadarnic
să mă subţieze
acoperindu-mi faţa
cu straturi de umbre

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...