oameni ca despre nişte ape
tulburi care-au mai trecut
prin mine
într-o armonie
aproape perfectă
malul se leagă de mal
unda se topeşte
în unde
...............tresar şi respir uşoor
cu genunchii aplecaţi
până ce limba începe
să mă încâlcească
viaţa să mă limpezească
păsări uitate încearcă
zadarnic
să mă subţieze
acoperindu-mi faţa
cu straturi de umbre
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
1.ca o cassandră despletită îmi torc cel din urmă caier aşezată la umbra crucilor lipind poeme îndulcite pe faţa umbrelor de br...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu