rugăciunea florilor- poezie noua

,,fă-mă doamne
cunună de gânduri ușoare /
peste frunţile de soare,,

râul meu de vise,
râul meu de flori
-dalbă de narcise-
răspândind fiori,
tu- îngroapă-mi talpa
-lacrimă de stea-
împletește-ţi noaptea
peste frunte-mi grea.
cântă-mă-n arpegii,
în zidiri deșarte,
spulberă-mi apusul
-în luciri de șoapte-
să-mi trec somnul lin
peste munți de chin
(trupul meu cioplit/
stâncă de granit/
doarmă liniştit).

desene pe asfalt

soarele era prea roșu strălucea
îndemna la fericire
copiii desenau inimi pe sub asfalt
își ștergeau sudoarea de pe frunte
cu mâinile murdare pictau tablouri abstracte
învățătoarea le zâmbea enigmatic
privea în zare și ascundea câte un zâmbet
pentru amintiri avea fața subțire ochii palizi
sub piept cămașa o străpungea până la sânge
se putea privi în raza cerului
era mulțumită de gura ei măruntă
bine conturată când cineva bătea cuiele în gard
sunetul sumbru i se oprea în tâmplă
și nu știa de ce un copil se ridica până la cer
o îndemna încet să plângă
strângea boabe de lacrimi
și se vedea în fiecare
...........................................................
deodată cerul s-a întunecat
învățătoarei i-a tresărit chipul
pe sub asfalt copiii iau cârpe umezite
să-i șteargă trupul încep de la picioare
dar ea imploră să-i lase măcar gura
de mestecat cuvinte

haiku

floare de argint
umbra mea ascunde nori
cerul fumuriu

un fel de du-te-vino

cu o durere ramificată în adânc

strănut o moarte trandafirie

zdrobită de mâna cutremurată care

îmi scutură-n ferestre diminețile purtate

lumina pustie se oglindește în ceaiul meu cald

și amorțirea din oase însemnează

pe ochi încetinirea cu un nour de fum

vor veni iar copiii să ne sape

în trupuri iertarea

cu flori de pucioasă desprinse

dintr-un alt anotimp ne vor îmbătrâni șederea

îngropându-ne sângele-n vene

suflete cu mai multe cărări or să

ne aresteze în minți întunecate

lovitura puternică în coastele

câinelui ne va face să urlăm

durerea ca lupii scheletici

un fel de du-te vino

din care nu a mai ieșit Nimeni

amethyst

cernitul nour
mă înfăşoară
în pânze lucitoare
e dorul meu
tăiat
din ceţuri
în unda apelor adânci
şi simt securea
pregătită
să îmi cresteze faţa
cu luciri de amethyst

runa-un poem nou

vorbesc despre un timp

al straturilor de zăpadă

pitici online îmi dau like

schimonosindu-și fețele

se aseamănă cu tufele de trandafiri

sălbatici miros a ierburi crețe

adăpostesc în palme

tavane de cenușă

scot fumul din hornuri

ca să mă reclădească

într-o nouă lume

peste orizonturi

Vorbe

(Vorbe bune, vorbe rele,

Supte-n gând de lacrimi grele.)

Vorbe coapte sau ne-coapte,

Spuse-n șoaptă dar nu în șoapte.

Vorbe care-ați fost uitate,

îngropate, dezgropate…

Vorbe tandre de iubire,

adormite-n amintire

și țesute fire, fire.

Ce-au urzit multe minciuni

și pe cap au pus cununi.

Vorbe pline, vorbe goale,

Vorbe strânse-n călimare,

Ce așteaptă pana fină

Care inima-ți- alină

ca iubirea cea senină.

Tot mereu legați de gânduri,

Scrise-n rânduri, alte rânduri:

rânduri-gânduri,

gânduri-rânduri…

Vorbe calde, vorbe reci,

Întinzi mâna apoi pleci,

Doar cu visul mă petreci,

Când prin gânduri îmi mai treci…

&&&

Dar eu nu-mi ascund mesajul,

Nici în vorbe tumultuoase,

Și nu îmi îmbăt cuvântul

în spoială de palete luminoase.

Ci doar vorba mea din gând

O înalț acum spre tine,

Să te însoțească-n timp,

Chiar și-n nopțile senine,

Nopți mai albe, caudine...

din volumul ,,Lumea din oglindă,,

traduceri

Eve promises (of the volume,, World Mirror)
Motto: "My poor blue heart,
When you think rid of old torment,
A tear comes back and you press
with forehead in destiny. "
I would break the wing in you,
To sleep in the rubble on, profane
And I'd tie me with your wing
Still live on fresh clay, untouched,
even a year ...
I gaze off singing,
In your eyes ignited by pathless,
And I'd wake up forever love
On your dying bed ...
I'd put the letter obsolete at bedside
And I'd look down, flirtatious
As his first shadow
I break during the difficult moments,
And I look for a moment strayed among them,
What was gone, and will be
only yours.
Fangs seeking their flesh (Colți care își caută trup)
In time
open some windows
pilgrim over
white blooming apricot tree
ivory stick into my skull cracked
body seeks its violent elephants
ah violent
stars sprout
a long forgotten savanna
harden
ruby eyes and body man
azure strewn in my veins
braided with strands of frayed horizon
snapping the welfare larvae shine
fingers cleştar
sharp fangs thrusts of my mouth
who still seek for body
in a stellar graveyard
Give life (Dau viaţă)
Bite of the apple hypocrisy
a world turned ticking
ribs
adam's spear
hollows wood
give life to the dead!
shout
taking this body
looked at the edges fate
as witness
between me and
I-my master
Absolute
Hypnotic wave 2 (Hipnotic val 2)
What do you want?
To take
Piles of infinity
To bury in zenith?
Stop!
! Hell
Hear something?
Someone calls you in the middle of the night? ...
It's only mirror of the life
From your life,
calls you to tie
And now, in powder
In smoke
To fall,
Burn,
And then the ashes asleep
To gather
Syllables found dead (Găsesc silabe moarte)
During throw my back
unforgiven guilt
and tighten my eye from ashes
smoked his lens ...
my light reign in tavern
I smooth and horizon
with the eternal hand
word humbles himself
It is caterpillar
and heart flashes,
closes in niche ...
do not look me!
because time dress coat
the eternal beggar
smutty extends his hand toward you,
he believe mortal ...
I shout-he's my condor far
came to swallow the abyss,
to erase from my words
who died in me,
but they were born in the book!
with the finger on lips
I stay crucified in one verse,
You kissed me on the head
and you kidnapped me from the universe ...
I still fly through galaxies in the distance,
collect bits of love,
Lost in despair ...
and I turn in the rose,
with forehead mystery,
my thoughts soar toward the sun,
what transcends beyond the sky ...
by goals, meet syllables death
blast them into wings, I wake up,
Sidereal on your forehead,
and stick them painstaking ...
looking mirror immortality
I relate it in waters,
I can speak your name
in thousands of whispers ...
The poem reconciliation with Heaven (Poemul împăcărilor cu Cerul)
I write on a tear from heaven: Love,!
Even voice today is much louder,
But again, the rain comes in thoughts
And drowning in the depths my flight.
I write on a wing star: Forgiveness!
Ant I want to touch your forehead,
But your star slips into the sea,
And I tired to call you.
I write on white paper, old
Messages burned, full of thrill,
But the wind blowing in my letters,
And hide under the shadow of a cloud.
translated by Cristian Alina
thank ypu!

REcunoaștere- un nou poem

în această mână
zic mi se scurge
un sânge zero negativ
aici
trăiește Dumnezeu
cu toată îndurarea Lui
îmi cheamă numele vărsat
Spre un alt adăpost
mă îndrept să întâlnesc
femeia care îmi spune
că mă recunoaște
după aspectul
strigătului din ochii mei

dau viață

muşc din mărul ipocriziei
o lume întoarsă ticăie
în coaste
suliţa lui adam
scobeşte lemnul
dau viaţă morţii
!strig
luaţi acest trup
uitat la marginile sorţii
drept mărturie
între mine și
Eu-stăpânu-mi
Absolut

fragmente

privirile sirenelor de mâl
acoperă strada.
şi noi ne întindem fantomatic
obosim mâinile răsădind zile
de-a lungul straturilor împrejmuite
cu sârmă legăm răni suflăm cald
în aripile porumbeilor de azi
numai râul poate surprinde umbra
numelui meu în mişcare
acoperind vechile cârme
vechile strigări,
fragmentevitraliialeuneipresupusevieţi:
-capăt al zorilor;
-umbră a nopţilor;
-întuneric lăptos- vărsat
în golul adânc dintre valuri
săpat cu gurile de foc.

poem nou

statică

mușc umărul zilei

zorii se desprind alungând

cu un suflu argintiu stele

agățate ca niște lampadare

crescute din pulpa cerului

tu stai și mă aștepți

pe marginea tăcerii

hlamida roșie atârnă

de-a lungul trupului

trec săgeți

destrami liniștea între degetele

fuior scara inimii înalță

sunetul de orgă

(în dimineața asta bătrâne

cernite ca niște umbre decupate

din perdeaua dealului înalt

coboară agale printre morminte

ocrotind podul palmelor scorojite

și tot pășesc îngrijorate că ar putea strivi

piepturile osoase)

concentrică

de la începutul lumii

apele încă nu s-au strâns

malurile stau nesurpate

vom avea și pâine și carne și

pace ne trebuie numai

privirea de șarpe

împrumutată oamenilor blânzi

cu toții strigăm

au avut loc atâtea atentate

astăzi și Tu Doamne în a Ta milă

ne tot ascunzi

sub marele clopot

glasul mamelor mele se înalță

peste întuneric

avem și pâine și apă

de la începutul lumii

plouă și apele încă nu s-au strâns

La sânul meu de piatră

Întreb pe cel din vis:
Dacă durerea mea din piept
Nu e durere și cea adevărată
Mă cheamă în tăcere?

Și dacă moartea care mă îmbie,
Nu-i un îndemn adevărat,
Ci-i doar un Trup ce-și caută ființa vie,
Iar sufletul o simplă jucărie-
Pe care adevărata moarte
L-a chemat.

Și... plânsul meu,
O fi el plâns adevărat?
Sau stelele l-au înghețat,
În noaptea-n care s-au sfârșit
De-atât dansat? .................................

La sânul meu de piatră
Se zbate-o pasăre sihastră,
Ce vrea să-mi soarbă sângele-otrăvit.
Îmi strânge penele sub dânsa,
Și își ascute-n ele ciocul oțelit...

morfina

metamorfoze

cu picături metalice
morfina se prelinge
în vene
scârțâit secular
furioși trecem o dată și
încă o dată picură moartea
fiori de cianură în ochii rătăciți peste câmpuri
dumnezeu ne dă indidicii foarte vagi
un bordei părăsit în care se răstoarnă vinul
o fărâmă de pâine cu gust de amantă
un sat complet
acoperit de ierburi tăioase genunchi înfierbântați oase
tivite cu fire de sânge un cer găurit și
noi-oameni de hârtie atent decupați din ziare scandaloase
cu vorbe ușoare despre referendum
despre vot și votanți ne simțim foarte liberi
în cușca de fier
mai roade rugina
zbiară iubirile noastre-nedespărțitele iubiri-un alt bărbat
îmi mână norii spre tine și
eu-de parcă-s alta încremenită în valuri de timp
așteptam pieptul tău
piatră de vânt decojită
să intru odată și să
tac să tac să tac
privirile astea de pasăre imperfectă
o să-ți alunge fricile
în matcă ies oameni întruna și intră în alții
pustiind spații
prefîcându-se în alții cu frunțile aprinse
în zdrobituri de amnar

am crescut într-un sat cu portile deschise

uneori paşi sacadaţi spărgeau liniştea dimineţilor
îi cunoșteam după sunetul ogrăzii
e moş niculae îmi ziceau fraţii mei ar trebui să îi zicem
despre ţigară să nu mai fumeze
moş niculae pătrundea fantomatic
prin porțile deschise
obrazul lui pământiu începea să semene a moarte
ehei ce ştiţi voi aş fi fost mort demult
demult de pe la vreo doi ani când
am început a fuma culegând mucuri de ţigară
de pe moşia boierului şi tuşeşte
tuşeşte plin din tot pieptul lui dezbolit se desprind
zeci de omizi leneşe crăpate i se întind pe buze
moş niculae nu schiţează nici un gest
doar îşi întoarce faţa spre cimitir
acolo sunt cu toţii
nu pot să mai stau zice el și
se ridică volatilizându-se
în zare pare un exorcizat
încă tulburat de văpaia nopţii
nu am mai auzit de el din clipa aceea
doar mâna lui uscăţivă
ne mai bate la fereastră
în miez de noapte
cu degetele descărnate
cere o ultimă ţigară

genesis

la început au fost aripi flămânde
cutremurate
asupra trupului meu
se arătau colţii de lup strălucind în
stele cruciş tăiate din trupul unui munte
fără cer se auzea răgetul unei alt fel de zile
cu rochiţa până la genunchi fetiţa cea mică a nopţii
aduna împrejur trandafiri întunecaţi cu ochii bolnavi
în patul suferind lăcrima bunica nimănui
nu îi mai păsa de scâncetul
omului din zid
nu mai cerea îngăduinţă
pentru încă o suferinţă
la margine gropii
groparii îşi ascuţeau lopeţile
muşcând din chipul fraged al lunii
degetele purtau stigmat de piatră
şi eu îmi aduc aminte că ar fi trebuit
să mai surâd-rânjet nebun-
înflorind deasupra cerului
o altă boltă încăpătoare şi
mult mai înaltă

aici și dincolo

copiii de metal atârnă ca o herghelie albastră 

 îmi vâră degetele-n coastă şi eu alerg desculț 

aiurind peste nisipurile înfierbântate mă înnebunesc 

iepele mărilor cu nechezatul lor de fum

 îmi adun arsurile în pleoape

 gândindu-mă la tine se face iarăși vară o 

vară tulburată cu trupuri asudate în așteptări sinistre 

inima bate ca un orologiu cu ochi de lemn 

în care au intrat demoni mici încercând

să îmi stingă buzele rupte din care se revarsă o iarnă 

cu urlete ademenitoare o iarnă cu zăpezi aprinse 

hai ploaie ucigașă trăiește-mi pasul și

atinge-mi ochii pe care i-ai sădit aici şi dincolo

Hypnotic val

Hypnotic val

Opreşte-te, străine,

În punctual cel final

Și joacă-ţi irealul

Cel real,

La ultimul tău bal!

Nu încerca să înţelegi şi

Să dezlegi

Ce au legat

Cu sforile nebune

Zecile de ,,piezi,,.

La ce folos să te transformi

Ș-acum, în pulbere,

În fum,

Să cazi,

Să arzi,

Ș-apoi cenuşa adormită

Să-ţi adun

Din firele de cioburi

Să te REcompum..

Ce vrei?

Să iei

Grămezile de infinit,

Să te îngroape în zenit?

Opreşte-te!

!La naiba

Auzi ceva?

Te strigă-n toiul nopţii Careva?...

E doar oglinda vieţilor

Din viaţa ta,

Te cheamă să o legi

Sau s-o dezlegi

Ca pe o haină ruptă

De-mprumut,

O tăietură-n palmă

De durut...

(Hypnotic val

Ce mă afunzi,

Și în adâncuri albe,

De nepătrunsuri,

Mă pătrunzi)...

ai milă

uneori e prea târziu
să plângi e
chiar o umilință
nici
măcar nu îndrăznești
să îți deschei inima
la gură și
să o lași să îi vorbească
fiicei tale
despre ceva ce
nu mai poți nici tu pricepe

drumul e alunecos
vorbele bărbaților
te scufundă

în baia de sânge
simți cum ți se cutremură trupul

nu
nu acolo

auzi un pleoscăit
și simți cum
sufletul de pasăre
ți-a luat de pe umeri zborul
ai făcut o cruce
în inima nopții l-ai sfințit cu patima
zilelor negre
l-ai plâns
l-ai strigat
ai zgâriat cu ghearele

obrazul copiilor tăi
s-a transformat
în tăcere

asculți...asculți...

....acolo cred că e totul
CITITORULE
aș putea să îți scriu
un poem mult
mai profund cu venele mele despicate
stropite cu sânge

aș putea să fiu
o altă ana de ținut
între ziduri
apleacă-te vorbă
haide apleacă-te ca o cunună de spini
crescută între ramuri molatice
nu mă mai chinui
doamne
ai milă și
lasă-mi sufletul
să se trezească