vineri, 1 aprilie 2016

elegiacă


cu pumnii strânși cu
picioarele adâncite în
răcoarea nopții slobozesc
strigătul meu
foșnitor peste ierburi
-dacă nu ar fi aici- zic
dacă nu i-aș cunoaște trupul
care a zăcut
și iată el/
bărbatul
aproape o umbră
de sub pământ
îmi tot îndemna
mioarele să
înflorească

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...