când se întorc la vatră zorii
oamenii se ascund
în burta pârâului rânced
își întorc inimile pe dos
încercând un alt joc
de-a moartea și de-a viata
cu puștile răgușite
cu baionetele demodate
pornesc vânătoarea lupilor albi
vânătoarea visurilor
din străbuni nu le mai
ajung nici porțile întunecate
scuipă se tânguiesc
vestindu-ne eliberarea ca pe o gura de aer
după ce ai stat chircit cu mâinile mult apăsate
şi nu mai ai știință de e zi sau încă noapte
dacă ţi-au venit târâș copiii
în aceleași clipociri de zori
pre)cum au și plecat
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu