miercuri, 13 aprilie 2016

laşitatea mea din umbră

voi mai rămâne
am zis sunt
prea lașă ca să îmi
lustruiesc plecarea
cizmele mele prăfuite mă
poartă pe la porți necunoscute nu
aici
nici aici
drumul de sânge își
înghite pleoapa şi eu
voi tot rămâne
cu nodul în gât
cu sufletul meu adânc şi
descheiat voi număra
picăturile de ploaie
până o să mă dea
liniștea pe din afară

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...