sâmbătă, 2 aprilie 2016

o naștere fără de mamă


prin ferestrele murdare
mi se arăta sfârșitul
aşa ca şi cum ai trage după tine
un tren cu gâtul ruginit şi înfundat
pe linia moartă mi se cerea
să număr sacadat pentru ca
același tren să mă ducă
înspre singurul cordon din mătase putrezită
și să mă abandoneze spunându-mi că
nu m-am născut încă dintr-o singură mamă
(mamele mele umblă desculț
pe drumuri neștiute cu mine strânsă
împrejur ca într-o cămașă de forță
nu îmi dau voie să mă ridic)
şi eu mă usuc deznădăjduind
de la o vreme așteptându-mi sfârșitul
precum am mai şi zis pe lângă linia pustie
în vagonul cu picioarele de sârmă
trag după mine zilele încâlcite
cu limbile umflate

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...