ape de nisip îmi aprind candela
în fereastră devin sensibila luminii.
strădania mi-a fost răsplătită cu ploile reci
în întunericul de nepătruns
al pleoapelor de mătase
,,viaţa e un şir nesfarşit de
renunţări,, îmi şopteşti
peste zare trecând
duc palmele în pieptul umbrelor
să ascultăm o muzică înălţătoare.
oamenii ne fac semen disperate,
să nu le tulburăm ploile/descântec-mici interioare-
efemeride cavernoase cu frumusețea despletită
reflectată în lumina miilor de alge...
-la anul ne vor umple iar de frunze proaspete, îți zic, despicând partea
odihnitoare a cerului în coarnele cerbilor
desenam abstractul, și în pânza-regulilor nescrise căutam
urma unui joc, nenumit, pierdut în valuri uriașe.
Acolo
universuri se ating.
ar fi bine să mai avem timp,
lotuşii ar deschide pe degete
ochi diocheați, odihnindu-și
petala în țesuturile noastre.
trestia si-ar conserva frunzele,
coasta ta ar fi mai puțin afectată-
ai sprijini cu ea malul- să ne apere
de frig clipele întunecate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
4 comentarii:
"viata e un sir nesfarsit de renuntari..."
aici este o strofa care mi-a placut!
Se mai poate spune si:
"Mai bine sa iubesti si sa pierzi,
decat sa nu iubesti niciodata!...O seara frumoasa!
multumesc de lectură.o săptămână frumoasă!
:) si dvs la fel!
Trimiteți un comentariu