duminică, 17 octombrie 2010

Un orb să mă picteze

Din zarea nepătrunsă
de patimi pământene,
azi, am chemat un orb...

În mâna-i tremurândă,
i-am îndesat penelul,
şi am strigat
ca dictatorul fără țară,
să îmi picteze nuferi,
pe trupu-mi
ce parcă se năștea
acum...întâia oară.

Și cum stătea
c-un fel de misticism sub gene,
spre șevaletu-i aplecat,
cu un... tip-til în pasu-mi,
în ochii lui m-am strecurat.

O toamnă nesfârșită, ruginie,
se ascundea în ochiul lui bolnav,
Și-o pasăre a sufletului viorie
îi alunga c-un fel de
pâlpâit de gânduri,
tristețea ascunsă-n lacrimă,
chiar și-n secunda de răgaz.

O sărutare ca Mesia
În ochii lui am așezat,
şi s-a topit un întuneric
din sufletu-i neîmpăcat.

Un ochi din mine-i este ochiul,
şi-un gând din mine este gândul lui.
Un veac din mine-i este veacul,
suntem ai tuturor și-ai nimănui...

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...