miercuri, 17 octombrie 2018

iluminare

silită de vremurile seci
interzisă ramurilor mici
acoperită-n mantii de uitare
cu gândul răscolind tăceri
pe acolo îmi tremură iarna
răsădindu-mi  toate zăpezile
primează când glasul mă străbate
-gând peste gând- și totuși -eu-
neînduplecată încă
în așternuturi sfârtecate
voi sta mereu dezlegând
mâini și picioare

Niciun comentariu:

00

cu sufletul strigat ma scutur de ceață ca de o piele înroşită îngeri de foc mi se desprind din neguri coborând pe fire de lumină şi eu îm...