se gudură tăcerea
la ușă
îngrămădindu-se
ca un câine
zdrențăros cu inima scoasă
prin ochiul de suflet
tăcerea mieilor
e mult mai tulburată
astăzi
când li s-ascut
cuțitele în grumazi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu