o incizie scurtă
de-a stânga pieptului și
pata roșiatică subțire
chema singura clipă
de libertate să mă supună
dar am stat așa cu inima descusută
cu bătăile sacadate încercând să îmi opresc
infuzia de sânge
perfuzându-mi venele
picătură cu picătură
ca pe o poveste care se tot scurgea
acoperind pielea desprinsă
a pământului pustiu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu