sâmbătă, 29 aprilie 2017

reîntregind pământul

o incizie scurtă
de-a stânga pieptului și
pata roșiatică subțire
chema singura clipă
de libertate să mă supună

dar am stat așa cu inima descusută
cu bătăile sacadate încercând să îmi opresc
infuzia de sânge
perfuzându-mi venele
picătură cu picătură
ca pe o poveste care se tot scurgea
acoperind pielea desprinsă
a pământului pustiu

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...