am gânduri albastre
cu care pot leagă nourii.
mâna dreaptă mi-o cutremur
peste clape iluzorii .
amintindu-ți despre mine
ai sorbit din cupa nopților
cu nuanțe vișinii
ne şi rostogoleam
în strânsoarea
sufletelor adormite
alunecam pe sub orașe cenușii
părtași ai unor taine albe
neclintite într-o ploaie
caldă a valurilor azurii
scuturam din gene pești cu gurile de sticlă.
pluteam în ierburi dezrobind sclavi
din legătoarea însângerată a funiilor
ruginite într-un mănunchi de oase
și eu
și tu
veșnic rătăcitori prin praful putrezit al stelelor
ne căutam unindu-ne aripa
de sufletul neîntregit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu