aerul s-a curbat sub prezența Luminii
oamenii aveau tendința de a se întoarce
la capătul drumurilor înfloreau tufele sălbatice
a mai trecut o zi gândești
în curând până și gândurile ți se vor așeza
treaptă peste treaptă
lumea se va limpezi
un alt soare își va tulbura căldura
peste trupurile uitate
semnul amintirii
se va răzvrăti
dacă aș fi fost
cu adevărat acolo
poate altfel v-aș fi povestit
dar eu am stat o vreme ascunsă
în oasele voastre deși peste trup
îmi treceau clipele umplute cu haos
așteptam să se ridice iar apele
aburul să se prefacă în unde
și pe deasupra apelor retrase
pașii Domnului să recheme ecoul
unor neîntâmplate fapte
din loc în loc să reapară fâșiile albastre
posibilă să ne fie iar liniștea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu