duminică, 19 februarie 2017

limita de hotar


pietrele se răsturnau în alte pietre
calea ne apărea măruntă și mută
ca și viețile noastre
confiscate de ochii de corb.

câmpul mâinilor noastre
se întindea în zadar
umezeala nu îndrăznea
să roadă din umbra pietrelor
răsturnate ce apăreau a-mi umple pasul.
eram oarecum mulțumită de
trupul meu prea plin
ca un copac dezrădăcinat
aruncat peste limita de hotar
-armă slobozită-
din subteranele nepieritoare.
gânduri ieftine şi parfumate
mă vor săvârși
stâmpărându-mă ca pe orișicare
în alte și alte pietre mărunțite

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...