joi, 9 februarie 2017

dor de liniște albastră



caut cu unghiile arcuite
ceva în piatră sap
adânc tot mai adânc
degetele îmi lasă urma
în formă de boabă amară
în vene mi se scurg
miile de veacuri şi
uit că nu-s fiară
unghiile mele amestecă praful
greu alunecându-mă la celălalt capăt al zorilor.
unde-am ascuns zâmbetul ploii
dar iată se întrezăreau flori de iarnă pe
obrazul zăpezii
într-o frescă adâncă amuțind
dorul meu de liniște albastră.
......................................................................
haidem, un pas,
încă un pas
două urme stinghere pe
apa cerului alergând.

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...