sâmbătă, 11 februarie 2017

In nomine Patris




Pe când se despicau zorii
vocea metalică spărgea văzduhul
în puzderia de fulgi luminoși
stratul adâncului s-a cutremurat

In nomine Patris.

Glasurile au amuțit.
Muzica divină se înălța solemn
Timpul încremenea
Secundar se refăcea
Bucată cu bucată
Întreg Universul.

Et Filii

Buzele mele se mișcau imperceptibil
Într-o taină am amorțit 
Cu stropi de rugăciune pe frunte
Stingeam stelele aprinse
Pe marginile nopții
Lăsam boabele de lacrimi
Semn al trecerii peste gânduri.

Et Spiritus Sancti

Și mi-am desprins inima din palma Ta
Învârtind zorile pe deget
S-a făcut iară Lumină
Cerul  de ape
S-a îndepărtat.

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...