vineri, 30 ianuarie 2015

vita brevis

se îndurerează iar lemnul crucii
o altă duminică a mai trecut
mângâietoare îmi sunt așteptările
doamne al meu
rămâi cel de demult
nu mă mai pierde

se zbuciumă glasu-mi
în limbă de clopot
Te caut şi Te strig
de veacuri ,,sunt,, nu
mă mai pierde
prin râuri de cețuri
înspre un alt cer
fără de noapte
mi-atârnă venele
prin ochiul de sânge
a întuneric amuțind

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...