mă dezbrac în lumina
faptelor mele caut
oasele de fum
oameni cu zâmbetul pătat
mă îndeamnă să trăiesc
oameni cu mâinile astupate
mă roagă să nu cer
vieților nici
o vină
trag linie adâncă
peste palma trăirilor mele
a mai rămas doar
ceața asta
care ne desparte
incoerentul destin
scuip ochiul limfatic
-trebuie-îmi zic
să îmi găsesc
o altă ţară trebuie să
o iau de la capăt
poate pe un alt drum
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu