mama s-a îmbrăcat
în straie de lumini
a coborât până la râu
să mai vadă o dată
cum mor mioarele
pe când
flutură
deasupra
satului
steagul alb
,,libertate!!!,, strigăm noi
copiii destupând pământul
,,egalitate!!,, ne răspund mioarele
cu răsuflarea sugrumată
pătrund în amintirea
unor fapte
despre care nu
am mai putut scrie
de peste un an
mama s-a aşezat
lângă nucul
de la poartă
crescându-mi
literele în palmă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu