joi, 15 ianuarie 2015

maternă

mama s-a îmbrăcat
în straie de lumini
a coborât până la râu
să mai vadă o dată
cum mor mioarele
pe când
flutură
deasupra
satului
steagul alb

,,libertate!!!,, strigăm noi
copiii destupând pământul
,,egalitate!!,, ne răspund mioarele
cu răsuflarea sugrumată
pătrund în amintirea
unor fapte
despre care nu
am mai putut scrie
de peste un an
mama s-a aşezat
lângă nucul
de la poartă
crescându-mi
literele în palmă


Niciun comentariu:

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...