am rămas cu privirile întoarse
printre ierburi amare
şi rădăcini gândesc
apostolic:
,,sunt,, melancolică
din tată în fiu
scriu epistole ciudate
pe sub pielea mea cutanată
stau
cu spatele rezemat
de urechea întredeschisă
a cerului şi
evadez secular
nemaifăcându-mi temele
de suflet
sărbătoresc
o nouă înviere
sub cupola spartă
a unui alt neam
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu