luni, 8 februarie 2016

tranziții eșuate

mi s-au albit așteptările
într-o liniște aproape sticloasă
caut un singur cuvânt
care să îmi reducă limita
dintre bine și rău
dar cui îi mai pasă
mă trag afară
din mine
înfig tocul
în burta mâlosului pământ
până aud copiii cerului cum scâncesc
după mamele plecate
n/
-a mai rămas nimic zic
ne mor și satele
agonizând
bătrânii se ascund
prin gările părăsite
doar așa ne mai rezolvăm
şi noi cazurile simple
doar așa încercăm
cu orice preț
să ne sub-numim
popor așezat pe umerii
mărilor învolburate

Niciun comentariu:

ape cu nuferi

strânge primăverile în palme şi așterne pajiște rochiei mele cuprinde pleoapele grele sub priviri febrile să topesc marginile cerului î...