luni, 8 februarie 2016

tranziții eșuate

mi s-au albit așteptările
într-o liniște aproape sticloasă
caut un singur cuvânt
care să îmi aducă limita
dintre bine și rău
dar cui îi mai pasă
mă trag afară
din mine
înfig tocul
în burta mâlosului pământ
până aud copiii cerului cum scâncesc
după mamele plecate
n/
-a mai rămas nimic zic
ne mor și satele
agonizând
bătrânii se ascund
prin grajdurile părăsite
doar așa ne mai rezolvăm
cazurile simple
doar așa încercăm
cu orice preț
să ne sub-numim
popor așezat pe umerii
mărilor învolburate

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...