joi, 18 februarie 2016

identitate


libertatea mea se limpezește
sonor cu sclipire de cristal
plutesc pe deasupra apelor adânci
nu mă mai încap trupurile

cărții și îmi strivesc sub aripă
eternitatea zărilor
până ce împrimăvărez
evaporându-mă prin toți porii
sfârâi alăturea de stele
în roua albastră somnul
îmi îmbracă ochii

cu nuanțe purpurii

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...