joi, 18 februarie 2016
identitate
libertatea mea se limpezește
sonor cu sclipire de cristal
plutesc pe deasupra apelor adânci
nu mă mai încap trupurile
cărții și îmi strivesc sub aripă
eternitatea zărilor
până ce împrimăvărez
evaporându-mă prin toți porii
sfârâi alăturea de stele
în roua albastră somnul
îmi îmbracă ochii
cu nuanțe purpurii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu