acomodări de vremuri grele

cât de sus crezi tu
că pot să mă înălța
lumină din a mea lumină
îmi apari aproape ca o apă cristalină și
pură cu degetele arzând
ultrasensibilă
în plină zi mă poți întoarce
din drumul meu
cu sandale prăfuite
îți simt și furtunile care vor veni
negreșit dar nu mă mai sperie
nici febra aftoasă
nici durerea spinului din coastă
nimic din toate astea
nu pot să mă mai rănească

neînfricatele mele ape cu nuferi

strânge-mi în palme primăverile

să pot așterne pajiște rochiei mele

neînflorate

cuprinde-mi pleoapele grele

sub priviri febrile

aș vrea să topesc eu

marginile cerului în alte

ape mai tulburi

ape de vânt

ape de gânduri

apă de dor

neînfricatului meu trup cu nuferi

galbenă buză săpată în lacrimi.

ooo amețitorii mei nuferi peregrini

te caută prin frunze deșarte

cu rădăcinile mâloase

strânge-mi în brațe copilul uitat

ca pe cea din urmă zi

tăiată-n perdeaua nopților,

prinde-i în piept gândurile tale,

reazăm oglinzilor fără de capăt

și eu cad în mine (ră)bufnind

din numele meu mic orbul flămând

îmi cere iubire tot cere

l-aud cum respiră în vopseaua tabloului întunecat

înoată, încercând disperat să ne unească gurile

într-o singură șoaptă,

într-un suflet reflexiv

(ne)obosit, călător pe

câmpuri toride suntem de veacuri

paiațe sarcastice cu toporul atârnat

identity

My freedom is clarified
sonorous
with shimmer
of crystal
are floating over
the waters
deeps
will not fit
neither their bodies of the book
and I crush
under wing
eternity
until
we has do older and
I evaporat
every pore
now sizzle
Alongside the stars
in blue dew
and sleep
on my eyes
in shades bloody

identitate

libertatea mea se limpezește
sonor cu sclipire de cristal
plutesc pe deasupra apelor adânci
nu mă mai încap trupurile
cărții și îmi strivesc sub aripă
eternitatea zărilor
până ce împrimăvărez
evaporându-mă prin toți porii
sfârâi alăturea de stele
în roua albastră somnul
îmi îmbracă ochii
cu nuanțe purpurii

asupra pământului

fără să înțelegi

ce ți se întâmplă

te scoli în fiecare dimineață

cu pieptul desfăcut e ca și cum cineva

ar fi vrut să îți afle calea

până în rai și înapoi

îți dai seama că de fapt

ești chiar tu într-o continuă căutare

de fapt nici nu știi

ce ți s-a întâmplat și stai așa

cu obrazul mult aplecat

asupra pământului

aflat în spumă

te întrebi dacă mai e timp

ultimul tren a și plecat

auzi doar un oftat al roților

pe șine și tu tot nu renunți

poate e aici gândești poate nu ar fi rău

să o iei ușor pe drumul cel mai ocolit te crezi 
puternic vezi știrile de la ora șapte

și crezi că tu ești ocolit norocul nu se poate

să te uite tragi perdeaua

pielea ta se volatilizează

ești oare femeie sau doar

o dâră de apă știi că soarele ar avea putința

să te distrugă și te rogi așa cum nu 
te-ai mai rugat vreodată

să se adune norii să tune și să fulgere

să te amesteci cu miile de picături de ploaie

poate în sfârșit o să te vadă

nu e prea târziu îți zici dar

el toarnă bulgări peste tine auzi 
cuiele cum mușcă lemnul și

tot crezi că nu e prea târziu

tot te crezi apărată și specială

ca toți copiii lumii

sigur
omenirea nu o să dispară

te învârți și te învârți

în propriul tău destin

se face liniște și nu mai știi

nici de cel care trece strada

pe lângă tine nici dacă ai

ajuns unde ți-ai propus

vezi doar urma roților

cum îți străbate trupul și nu te lași

strigi: Doamne oare nu m-ai cunoscut?

sunt aici dea-pururea

în urma urmelor mele

ascunsă nu știu nu aud și nu văd

totuși mâinile mele caută alte și alte cuvinte

aș vrea să mângâi cu unghiile mele/elitre puii de vultur

înainte de a străpunge trupuri

liniștea asta

din mine 
vrea să iasă

poate nu e prea târziu zici în sfârșit dar

simți cum mâna ta se multiplică

se multiplică zilnic zburându-ți visul 
până dincolo de cer

tranziții eșuate

mi s-au albit așteptările
într-o liniște aproape sticloasă
caut un singur cuvânt
care să îmi reducă limita
dintre bine și rău
dar cui îi mai pasă
mă trag afară
din mine
înfig tocul
în burta mâlosului pământ
până aud copiii cerului cum scâncesc
după mamele plecate
n/
-a mai rămas nimic zic
ne mor și satele
agonizând
bătrânii se ascund
prin gările părăsite
doar așa ne mai rezolvăm
şi noi cazurile simple
doar așa încercăm
cu orice preț
să ne sub-numim
popor așezat pe umerii
mărilor învolburate

rock/heart

rock/heart

the river more blood will ask from you
your forests will load trees from bones
in your veins a bitter bird
feathers will smash as a
building with the weak arms
a snake
in nest
and a heart
the slave will be no longer
new man
no you have more much
so take care
the falling autumns
are not so insignifiant
bounds of blossoms no
there are still openings
of eyes-lashes but you must
get the sword from the snake mouth and
cut befor in blindness
of growing grasses
in/from the rock

rocă / inima


râului mai mult sânge va cere

de la tine
pădurile vor încărca arbori din oase
în vene o pasăre amară
pene va sparge ca într-o
construire cu brațele slabe
un șarpe
în cuib
și o inimă
de sclavi nu va mai fi
om nou
Nu ai mai mult
așa că ai grijă
toamnele care se încadrează
nu sunt atât de nesemnificative
limite de flori nu
există încă deschideri
de ochii-gene, dar trebuie să vă
obțineți sabie din gura de șarpe si
să tăiați înaintea orbirii
de ierburi în creșterea
în / din stâncă

predestinations

god have mercy of our hands
until the other shore’
the road it was too long
my friends are screaming and
singing are pushing towards the water
they think it’s a joke
their deeds
shuddering the awaken eye
the baby’s body is floating
is floating with the eyes swollen
with dry mouth with the chest of wire
’mom, I want a drop of water’
’don’t give it to him, god damn you, was yelling
the man with broken lung, you know that wets the bed at night’
the child’ s mouth is burning
it’s like an explosion of sun in his hair have tangled all
the horizon and the legs of the turtles
are pushing. ’no one will forget this night
is explaining the paper girl
no one will ever forget
Nobody and all
the other crimes
were dabbling
covering us
our eyes was like
trying to make
quiet
with the time…

dacă/ if

...dacă

dacă îl vei căuta,
ah! dacă îl vei căuta,
dar, doamne, dacă...îl vei găsi?

omul acela are spatele zidit,
are trupul sabie,
omul acela ar putea cu
aripa lui ascuțită să
taie jumătatea cerului.
poate vor cădea îngeri,
poate vor cădea icoane,
regi, imperii, coroane,
prafuri și pulbere-potop de sulițe

dar nu îl mai chem.

omul acela a murit în mine
ca într-un cimitir al elefanților,îmi
zic, și
mă strâng ghem la picioarele pământului
de parcă nu mai am loc.

http://veche.hermeneia.com/content/poezie/daca_0


...if

if thou seek him,
Ah! if thou seek him,
But, gosh, if ... shalt find him?
that man It has /
rear built,
It has the body sword
that man could with
his wing sharp to
Cut half the sky.
maybe shall fall angels
maybe shall fall icons,
kings, empires, crowns,
powder and powdered-flood /
spears
but I call him.
that man died in me
like a cemetery of elephants, I say, and
They pinch me heap/
at the feet of earth
as if I have no room.