vita brevis

se îndurerează iar lemnul crucii
o altă duminică a mai trecut
mângâietoare îmi sunt așteptările
doamne al meu
rămâi cel de demult
nu mă mai pierde

se zbuciumă glasu-mi
în limbă de clopot
Te caut şi Te strig
de veacuri ,,sunt,, nu
mă mai pierde
prin râuri de cețuri
înspre un alt cer
fără de noapte
mi-atârnă venele
prin ochiul de sânge
a întuneric amuțind

trebuie

mă dezbrac în lumina
faptelor mele caut
oasele de fum
oameni cu zâmbetul pătat
mă îndeamnă să trăiesc
oameni cu mâinile astupate
mă roagă să nu cer
vieților nici
o vină
trag linie adâncă
peste palma trăirilor mele
a mai rămas doar
ceața asta
care ne desparte
incoerentul destin
scuip ochiul limfatic
-trebuie-îmi zic
să îmi găsesc
o altă ţară trebuie să
o iau de la capăt
poate pe un alt drum

cv

despre mine

    Membra a Societatii Culturale Junimea 90  . Iasi

Publicatii : volume de poezii:

1),,Lumea din oglinda,,

2) ,,Surasul meu gothic,,

3) ,,Urme vechi,,

4),,Zbor sihastru,,

5) ,,La marginea tacerii,,

6) ,,Zbatere de pleoape,,

7) Dialog poetic:,,Contraria,,  

 8) ,,Femeia cruciat,,- volum de poezie bilingv(romana-rngleza)http://www.blurb.com/books/4953393-femeia-cruciat-trilogie-gothica-the-woman-crusader  publicat in   Canada.http://poetry-dorina-neculce.blogspot.ro/

Aparitie in ,,Catalogul scriitorilor romani de dupa 1989,, Editura Socrate, 2014

Volum de proza scutra:1) ,,Daca as putea strabate timpul,,  

,,Cu oamenii lui Dumnezeu,, publicata in Canadahttp://www.blurb.com/b/5346550-cu-oamenii-lui-dumnezeu?pid=New 

Antologii:1) ,,Iarna,, 2009-debut prin Universul Prieteniei, Iasi

2) ,,Insemne,, 2010, site-ul Casa Gandului,,

3) ,,Meridiane lirice,, 2012-Armonii Culturale,,

4) Arta de a fi uman @ The art to be human,,2013- Antologii internationale publicate in  Canada.

5) ,,Vade mecum,, proiect sustinut de site-ul Promovarea Romaniei. Proiect coordonat de Dorina Neculce si Rameel. Premii literare: Premiul II-Concurs national-Haiku,2010, organizat de Universul PrietenieiPremiul III-Concurs national de poezie, 2012-organizat de Revista ,,Noi, nu!,, din Cluj. Publicatii:  reviste: ,,Oglinda literara,,   ,,Feed-Back,,  ,,Faleze de piatra,,   ,,Sintagme literare,,   ,,Armonii culturale,,  ,,Blogul lui Marian Ifrim,,  ,,Melodium,,  ,.Revista AVA,,  ,,Revista Cervantes,,  etc.

REVISTA CUIB-NEST-NIDO ANV-NR.15 MARTIE 2013 ,,  ,,
Revista Literara Dor de Dor ,,  
 Nomen Artis - numarul 21 
Galeria Casa Arte şi Laura Lucia Mihalca

• si unele site-uri literare, cel mai reprezentativ ,,Cititor de proza,,.

femeia din umbra mea, traducerea si grafica, realizate de soţul meu, OBedeya Dorin David Aurel Ben Aharon Cohen

ne)re)naşterea

am rămas cu privirile întoarse
printre ierburi amare
şi rădăcini gândesc
apostolic:
,,sunt,,  melancolică
din tată în fiu
scriu epistole ciudate
pe sub pielea mea cutanată
stau
cu spatele rezemat
de urechea întredeschisă
a cerului şi
evadez secular
nemaifăcându-mi temele
de suflet
sărbătoresc
o nouă înviere
sub cupola spartă
a unui alt neam

maternă

mama s-a îmbrăcat
în straie de lumini
a coborât până la râu
să mai vadă o dată
cum mor mioarele
pe când
flutură
deasupra
satului
steagul alb

,,libertate!!!,, strigăm noi
copiii destupând pământul
,,egalitate!!,, ne răspund mioarele
cu răsuflarea sugrumată
pătrund în amintirea
unor fapte
despre care nu
am mai putut scrie
de peste un an
mama s-a aşezat
lângă nucul
de la poartă
crescându-mi
literele în palmă

zădarnic

mă ascund printre valurile
negre ale râului
uitat
în copilărie
merg pe
aceiaşi cărare
cu munţii

vrei să mă asculţi?

,,fata asta
de atunci de
demult,,: cântă strigă spală citeşte scrie plânge
se destramă ca un fuior
din care trag mâini
necunoscute


varianta 2

 zadarnic

mă ascund
alăturea cu cerul
în râul din care am evadat
sclipirilor de oase.

închipuiri
îmi tulbură vederea..

vrei să asculți?

,,fata asta cu ochii adânc
săpați în mare, fata asta
uitată de demult cântă,
strigă, spală, scrie, citește,
plânge cu lacrimi de noapte și
se destramă
ca un fuior
din care trag
mâini
necunoscute,,.

nedumerire

dacă o să îi adaug şi
puţin piper
produsul acesta
necunoscut
s-ar putea renumi
speranţă

dacă
am să mă învăţ
pe degete
cum să plâng
fără prea multe
scâncete astupându-i
cârtiţei gura
cu mormane de pământ
poate

o să înţeleg

şi eu de ce
mă proptesc
uneori în hohote
încercând
să-i dau vieţii
 alt curs

Pantea-miliţianu'

o mână uriaşă trage perdeaua îngălbenită, de peste timp.
oamenii mei de ceară se dezmorţesc învelindu-şi cu palmele deschise golurile din suflet.
camera de la drum e încălzită.
pătrund cu paşi de copil. miroase a colaci rumeni şi a sentimente învechite.

aud glasuri.

-măcar anul ăsta să îl sărbătorim aşa cum trebuie, că la anu'...cine ştie ce o mai fi, zice tata, pregătind sticla cu rachiu ars.
,,bine că nu o venit Pantea , miliţianu' şi la noi,,. nu prea ştiam dacă o să pot spune că tata nu e acasă, că a plecat la Mileanca, la bunici, pentru că Pantea parcă are nişte sfredele în loc de ochi şi te face să spui totul-totul, ca la carte.

Pantea era miliţianul obez al comunei, de care ne temeam noi, copiii satelor, cu motiv sau fără de motiv.

-morţii mamei voastre, striga el ca apucat, voi sunteţi aceia de la câmp!! eeeiiii, lasă că vă pun eu ,,chelea-n băţ,,. bandiţilor!...că voi nu ştiţi di frică, futu-v-am sî vă fut di nimernici. voi sunteţi ca animalele sălbatice, o luaţi aşa, pi de-a dreptul...şi gâfia transpirat, încruntat, adresându-se nimănui şi totuşi tuturor.

noi o luam repede ,,la picior,, cu capul în pământ.
cred că erau primele noastre lecţii de umilinţă învăţate.

uneori mamele ne speriau:
-ei,  lasă că o să vedeţi voi dacă nu ascultaţi şi o luaţi de bezmetici peste câmp. n-o da el Pantea peste voi, oare? ş-atuncia o să fie vai de voi.
gândul că o să vedem ceafa groasă şi trupul burtos a lui Pantea pe uliţele satului ne mai lua din elan, dar după o ora-două eram cu toţii, ca o hoardă de mici tătari, alergând şi strigând pe uliţele satului, jucându-ne prin colbul călduţ şi fin ca nisipul.

-o dată, povestea unul dintre noi, l-am văzut pe Pantea cum îl bătea pe Gagarin pentru că nu merge la şcoală, şi îl pocnea cu un bici împletit în zece peste faţă...şi îl pocnea...aşa sărea sângele din faţa lui Gagarin peste epoleţii lu' Pantea. şi tot îi trăgea, nu se lăsa...
-hă-hă-hă, râdeam noi, ci-o să îţi facă ţîe, că tu nici cât Gagarin nu mergi la şcoală, oi Gică. nu plânge tot timpu'  mătuşa Duntrăchiţa că nu vrei să înveţi diloc?
-di la cine să învăţ? ci să învăţ? eu vreau s-ajung cântăreţ ca Dolănescu. mai ghini ascult ,,Preferata,, la mătuşa Lenţa şî învăţ cântici noi. eeeaaa, nu mai pot eu di Pantea, burtosu draculu', numai sî vină că îi arăt eu lui.
şi Gică a lui moş Dumitrachi ridica punmul mic, înnegrit şi crăpat de muncă, spre imaginarul ,,duşman,, al copiilor.

-cine ajunge ultimul la ciment e cel mai prost...

şi ne întreceam într-o fugă nebună, parcă fugăriţi de fantoma hidoasă a miliţianului.

într-una din zile Pantea a venit şi la noi. l-a ridicat pe tata, deşi era ,,prietenul lui cel mai bun,,.
-tovarăşu'Nică în sus, tovarăşu' Nică în jos. Pantea avea nevoie mereu de căruţa lu' tovarăşu' Nică şi de serviciile neplătite ale lui. dar de data asta nu mai era tovarăşu' Nică. tata devenise tovarăşu' Epure şi Pantea îl privea furios îl înjura în faţa noastră şi l-a luat ,,pe sus,, să îl ancheteze pentru o presupusă fraudă cu nişte stâlpi de ciment pe care tata şi-i făcuse cu mâna lui pentru a ridica un gard de sârmă.
era primul gard de sârmă din satul Neculce şi unii consăteni ,,binevoitori,, l-au turnat pe tata-veneticu' de la Balta Arsă(cum numeau ei satul Mileanca), la miliţie că i-a furat de la lipovenii care construiau Barajul Negreni..
pentru minciuna asta tata a stat două nopţi într-o fântână din faţa postului de miliţie, suspendat de un lanţ şi scufundat până la brîu în apa aceea foarte rece, pentru că era pe la sfârşitul unei toamnei.

când a venit acasă, tata era complet alb şi avea o barbă crescută până la brâu.
noi nici nu îl mai cunoşteam şi plângeam după tatăl nostru ,,cel adevătat,,.
tata a plâns, s-a bărbierit, a redevenit ,,tata cel adevătat,, şi după un an de zile a murit zdrobit de o puternică depresie.
a trăit umilinţa, şocul şi nedreptatea omului pedepsit ,,din auzite,,.

după un timp s-a dovedit ca tata nu a fost vinovat pentru că mama a chemat miliţianul acasă, a înjurat apăsat de câteva ori şi i-a arătat cofrajul, cimentul, pietrişul pe care l-au folosit . a suflecat mânicile bluzei şi în faţa asudatului miliţian a ,,fabricat cu ciudă şi durere,, câţiva stâlpi.
era prea târziu. tatăl meu se stingea din cauza unui cioMăgar cu nume de miliţian.

recent am auzit că burtosul miliţian încă trăieşte printr-un sat de lângă Truşeşti, Botoşani şi se laudă cu nelegiuirile lui din tinereţe, cu pedepsitul ,,nenorociţilor,, în fântâna buclucaşă, iar ,,nazişti,, cu chipuri de bestii, râd şi se bat pe burtă simţindu-se ei cresând pe sub pielea putredă a miliţianului Pantea, aplaudă şi apreciază atrocităţi şi nedreptăţi comise de o bestie cu chip de om, ca mai toţi miliţienii de pe vremea aceea.

nu doresc să fie păsuiţi cei care comit fapte în afara legii, vreau doar ca oamenii aflaţi în măsură să judece alţi oameni să o facă drept, cu responsabilitate şi profesionalism.
să fie eliminate brutele cu chip de bestie şi creier cît o nucă.
.....................................................................................................................................................
aud glasuri.
e noaptea de anul nou.
-să începem de la nenea Nică, strigă şeful bandei. doar pentru el am venit atâta drum...
acordeonul răsună în ograda noastră. flăcăii ură cu glasuri de tunet. fetele mătuşii Butnariţa, venite tocmai de la Constanţa, stau la noi, în casa cea mare, pe marginea patului şi aşteapta să intre flăcăii, să le invite la dans.

-la noi tataia s-a culcat de mult, naşule! stăm şi noi la mata, să vedem benzile.
-staţi, staţi!  măcar anu' ista să ne fie şi nouă ghini, că la anu'...cine ştie? casa noastră e şi a voastră, fetelor, aiasta să ştiţi.
rânjetul miliţianului Pantea îşi face loc prin buclele de timp
-mama voastră de pârliţi, voi sîntiţi din aciia di la câmp!!
şi lanţul fântânii zdrăngăne ca o înjurătură peste capetele noastre.

ermetică

îmi strâng sângele
pe deget
sângele meu lăsă
nişte semne
săpate adânc
dincolo
de mine
nu mai trece nimeni.
am așezat scut
între nume
şi cuvânt.