tac de parcă
m-a înghiţit
o aripă umedă
vânturi de miază zi îmi
spulberă aşezarea
vânători aroganţi
cu puştile pregătite
hăituiesc paşii înserării
şi eu iară tac
acoperidu-mi
cu o mână visarea
levitez pe sub geana
neadormită a sorţii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu