joi, 21 august 2014

suntem două uliţe. perfecte


o cunosc pe larra după
crizantemele albe din păr
mă ridic. vreau să plec. şi
îi scriu pe o margine de masă
amintiri apocaliptice
larra surâde strigă aleargă
atâtea lucruri încă
nu
i le-am spus
o simt
cum îmi pătrunde în carne
mirosind a fân
mâinile ei
fine
de mătase
netezesc nourii
cerul pare mai profund
suntem două uliţe
perfecte nimeni nu ne
trece
dincolo
pescăruşul
îşi ridică aripa
e atâta soare
doamne
atâta soare limpede
rotund

Niciun comentariu:

dincolo de umbră

desfac lanțul de după gâtul nopții mă aplec asupra aceluiași ecran-gigant luându-mă de mână cu toate umbrele mele da...