marți, 19 august 2014

generaţii de granit

cu pânze de păianjen
în colţurile gurii
zâmbim a cântec
suspinăm a vis
şi ochii ni se întunecă
în ploi de lumină

scriu poemul veşniciei
pe un papirus neînvins

ascut degete
în sunetele nopţii
greierii îşi coboară fruntea
înţelepţindu-ne
cu o nouă viaţă

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...