de ceva vreme
nu mai scriu
îmi adun doar trupul
fâșăind ca o hârtie creponată
astupată în urme de cerneală
,,un individ mai putin
la religia morţii,,
ar zice unii
poezia
agonizează
în mine
o vreme
așază
pustiu
şi ascuțișul ghearelor
îmi ciobește inima
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu