vineri, 23 octombrie 2015

in aceiasi inima cu mine

nu e momentul
să mă mai ţin de promisiuni
nimeni nu mă poate jigni
încă
sunt un călău cu măna
cusută în sânge am
un acvariu şi un singur nume
lipit de urechea stângă
oamenii îmi strigă uneori
pe acelaşi ton
gingăşia
e ca o urmă
de la o vreme pot
să şi dorm liniştită
între amintiri strigate
fiecare ticaie pe aceiasi limbă şi
mă acoperă cu propria piele
e timpul să îmi cizelez şi eu aşa
cum se şi cuvine poezia
să o scot din când în când
în lumină
sunt ca un anotimp
NEperisabil
des)
cusut deasupra lumii
înrolat cu bocancul ros
până la carne
într-un marş forţat
duc un război
cu srtigătele nopţii
de parcă un străin
s-a aciuat şi locuieşte
in aceiasi inima cu mine



Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...