luni, 26 octombrie 2015

nihil sine numini*


cobor geana luminii
pe cea din urmă treaptă până
mă asemăn zilelor brodate
când venele-mi plutesc
pe deasupra
arborelui de tisa
,,am obosit,, le zic
unor închipuiri trezite
cât să îşi lege șireturile
agățătoare la a ta dorință
doar un nume
mai poate
să te sângereze
gândesc şi ai simțit
în piept deja
cum se sting stele argintii
ca un puhoi de pulbere apoasă-'
în'prin'spre inima ta
*nimic fără dorință

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...