luni, 26 octombrie 2015

nihil sine numini


cobor geana lumii
pe cea din urmă treaptă până
mă asemăn zilelor brodate
când venele plutesc
pe deasupra
arborelui de tisa
am obosit le zic
unor închipuiri trezite
cât să îşi lege șireturile agățătoare
la a ta dorință
doar un ghimpe
mai poate să te sângereze
gândesc şi ai simțit deja
cum se sting steleke
-ca o pulbere apoasă-'
în'prin'spre inima ta
*nimic fără dorinţă

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...