păpuşa mea cu ochii stinşi
(din volumul Lumea din oglinda)
păpușa mea cu ochii stinși
îmi șterge tălpile cu
plama dreaptă
să îmi păstreze-n taină pașii
mai lasă numele să
îmi plutească precum
un fluture în crisalidă
deasupra amintirilor
o chem -păpușa mea cu ochii goi-
împărăteasă peste gânduri
îi fac un semn
cu chipul înroșit de sete
o îndemn să nu-mi zâmbească
i s-ar desprinde capul
și-ar curge peste mine
o altă lume
cu paravanele opace
şi alte mii de ascunzișuri
din gura nopților de-o vară
topite-n sunete de trâmbițe.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
imi place poemul, dar si cum gasiti cuvintele!!!
multumesc. v-am citit poemul dv. e bun.
Trimiteți un comentariu