miercuri, 2 februarie 2011

păpușa mea cu ochii stinși

păpuşa mea cu ochii stinşi
(din volumul Lumea din oglinda)

păpușa mea cu ochii stinși
îmi șterge tălpile cu
plama dreaptă
să îmi păstreze-n taină pașii
mai lasă numele să
îmi plutească precum
un fluture în crisalidă
deasupra amintirilor
o chem -păpușa mea cu ochii goi-
împărăteasă peste gânduri
îi fac un semn
cu chipul înroșit de sete
o îndemn să nu-mi zâmbească
i s-ar desprinde capul
și-ar curge peste mine
o altă lume
cu paravanele opace
şi alte mii de ascunzișuri
din gura nopților de-o vară
topite-n sunete de trâmbițe.

2 comentarii:

MANOLIU spunea...

imi place poemul, dar si cum gasiti cuvintele!!!

misionara spunea...

multumesc. v-am citit poemul dv. e bun.

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...