Mă citesc Îngeri rătăciți
Sunt vrăjitoarea cea bună.
În mine nasc păduri
Și se îneacă râuri
Sălciile își piaptănă pletele
În oglinda ochilor mei.
Mă citesc îngerii rătăciți...
Filele mele sunt trupurile lor,
În gura mea se aud strigătele pierduților
Ca într-un cimitir din care morții
Au evadat prin crucile de lemn.
Nealinații își mistuie așteptarea
În ecoul sufletului meu...
Sunt gara în care trenurile au capete de oameni și
Oamenii au trupuri vagoane.
Îi călătoresc neobosiții corbi
cu ochii flămânzi și aripile strânse
Împrejurul ciocurilor oțelite.
Sunt Pomul Facerii de bine.
Poame negustate stau în ramurile-mi
Ce-au fost cândva brațe.
Aș putea împărți Fericirea.
Proptiți fruntea în spinii
Pomului din mine. Mâna de va fi întinsă
Vor curge roadele. Sunt ,,Vrăjitoarea cea bună,,
În mine mai nasc pădurile
Ceruri de curcubeu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Vara, uneori, când se făcea duminică dimineaţa, tata ne îmbrăca frumos şi ne suia în căruţă ca să ne ducă la bunica de la Mileanca. Era c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu