nostalgii

Străină-i casa fără mine,
Iar satu-mi plânge-n pumni amarul,
Sporadic, ploaia vrea să mă aline,
M-așteaptă iazul să îmi torn în el paharul.

O, gânduri zbuciumate, adormite-n amintire,
În mine plânge-o lumânare,
Ce nu-și mai poate veni-n fire,
Și lacrimile-i arzătoare,în vad,
pornesc spre cimitire.

Doar morții-i simt căldura-rugă,
Și scot o mână descărnată în afară,
lăsând pierdute suflete să fugă,
Să se îmbrace-n noaptea ancestrală.

Simt inima ce mi se umple
Și-mi cântă-n coardă o baladă,
Eh, doar un suflet vrea să se alinte
Și-a început din ea să-mi roadă.

Hai, lasă-mi inima în pace!
Mai sunt atâtea suflete pribege,
Ce-ar vrea doar o secundă de iubire
cu a ta inimă să își închege.
........................................................
Se face iară dimineața,
și sufletele pustiite,
Se adună toate laolaltă,
Pe lângă lacrima fierbinte.

Sweet

Sărman pierdut, rătăcitor,
Pe drumul către casă,
Aș vrea să-ți fiu în nopți de ger
doar haina călduroasă.

Și-n zilele fierbinți , aș vrea
Să te umbrești cu mine.
Să-ți sting clocotitorul dor
Cu razele-mi senine.

Când stai târziu la masa ta,
Și te gândești la mine,
Pe masa ta aş așeza,
Tăceri cu doruri pline...

Şi noapte-n pat,când tu privești,
La urma ce-am lăsat-o,
Am coborât cu pas ușor,
Și gura mea pe ochii tăi am presărat-o

Iar vin

Vântule, ce ai cu mine?
Cuvinte bete, răsfăţate,
De ce nu mai zburaţi şi voi?
ca celelalte...
Şi vă opriţi la mine-n plete??

Mă înotc la tine,vechi prieten,
Precum se-ntoarce ciuta însetată,
Când ea, genunchiul îşi apleacă,
Şi de izvor se lasă sărutată...

Iar vin la tine-n frunte,
Să îţi las semn de doruri grele,
Şi dacă nu ai ce să faci cu ele,
Îţi scriu pe trup scrisoare...
cu degetele mele...

Să te mângâi pe suflet,
O stea să îţi aprind în nopţi senine,
Şi apa vieţii mele,
să curgă peste tine...

Chiar dacă slova ţi-e stingheră,
Eu îţi trimit cu adierea,
Scrisoarea mea ascunsă,
Înăbuşită şi tăcută,
mai tăcută ca însăşi , ea,
Tăcerea.

Dar totu-i trecător,
Și noapte-și cerne-n
veci ploaia de stele,
Iar ciuta moare-adesea însetată,
Pe când izvoru-și varsă vadul
cu plăcere...

Miros de busuioc

În memoria bunicii mele, Maria

Miresme noi de primăvară
Cu pomi plesnind a viață nouă,
Se-încumetă să iasă o bătrână-afară,
Să ia în brațe soarele, cu mâinile amândouă.

Se-apleacă greu spre iarba răsărită,
Dar șalele o încearcă a durere,
Ce prisosință e în astă primăvară,
Când viața din obraji îți piere.

Și sufletul de frig i s-a umplut:
-Unde-o fi visul meu de astă seară,
Să-l iau în brațe şi să-l strâng,
Să mă trezesc cu el în plină vară?

Nu văd o urmă în ograda mea,
Și vântul, cum mai bate-n poartă,
Copii zglobii prin curte aș mai vrea,
Să cânte şi să chiuie, ca altă dată .

Mărunta bătrânică intră-n casă
S-așază iar pe laiță doborâtă
Şi simte-n piept durerea cum apasă,

Nici păsările, speriate, nu mai cântă.
*
La ușa ei începe a-concerta un pui de gaie,
Iar cucuvaia-i întărește tonul.
Gândește bătrânica întristată:
-O, Doamne, l-a ce-ai mai dat pe lume omul?
*
Bătrânul ei din cimitir,
Îi face semn să nu stea supărată.
Miros de busuioc e-n casă și în sân,
Și simte, iar, durerea cum o lasă.

Un aer nou de primăvară,
O îndeamnă să uite de durere,
Să stea cu zâmbetul pe faţă,
Să simtă dor de viață, în tăcere...

Sărutul apei

În zile arzătoare și fierbinți,
Aș vrea sărutul apei,
Pe trupul tău de astru
să îl simți...

*
Să-ți potolească setea
Din suflet și din gând,
Cu tine pe cărarea vieții
Să mă trezesc peregrinând...

Spre locuri neștiute,
Acolo unde, se zăresc
adesea flori
cu trupuri nenăscute,
și suflete cu inimi supte...

Și mâini, și ochi, și ne-cuvânt,
Iar soarele-demonic
să uite focu-i ce se stinge
în inimă arzând...

Flori uitate

Singuratici, prin mulţime,
Purtând gândurile noastre,
Nu simţim cum trece timpul,
furând florile din glastre.

Flori de smirnă şi tămăie,
dăruite-n începuturi,
Flori uitate în parfumuri,
regăsite fără trupuri.

Drum în noapte

În tăcerea albă-a nopții,
Chem un spirit să nu uite,
Să m-așeze-n fața sorții,
Umbra...pasul să-mi sărute...

(Gânduri, umbre,visuri pline,
Drum își caută în noapte
Odihnindu-se în tine)

Râuri spumegând în valuri,
Brațele-și cuprind frățește,
Țesând mii de idealuri,
Iar LUMINA-le-însoțește...

Gândul tău coboară iară,
Noaptea sub crâmpei de lună
Culegi roua și răcoarea,
Care-n calea ta se-adună.